| home | contact | info | site map | despre noi |
  invitatii de nunta si botez realizate manual  
       
| invitatii | marturii | accesorii | texte | obiceiuri |

 

... de la lume adunate si-napoi la lume date…

-obiceiuri si traditii la nunta-

Obiceiuri, traditii, superstitii, unele vechi, provenind din vremuri imemoriale, transformate si adaptate vremurilor mai noi pana si-au pierdut din semnificatia originara, dar fiecare avand radacina adanc infipta in societatea si comportamentul nostru.

Mai tineti minte din basmele copilariei ca nuntile tineau 7 zile si 7 nopti? E ceva adevar la mijloc, desi in zilele noastre nu prea se mai pomeneste de nunti care sa tina o saptamana. Vreo 2 zile, sambata si duminica si, in cel mai bun caz, dezmorteala de luni, cand te dregi dupa cheful prelungit cu ciorba de potroace, alungatoare de mahmureala.
Cui ii mai da mana astazi sa inceapa nunta de joi si sa o termine miercuri dimineata?

Pe unde se mai obisnuieste asta, fiecare zi are un scop bine definit in organizarea evenimentului. De pilda, cu o zi inaintea nuntii, seara, flacai si fete, prieteni ai viitorilor miri, se aduna cu scopul declarat de a face ornamentele ce vor impodobi bradul de nunta. In spatele acestui motiv se ascunde evident un prilej in plus de a chefui pana dimineata cu dans si bautura. Pe la altii ar fi un fel de petrecere a burlacilor, ultima la care viitorul mire lipsit inca de responsabilitati, petrece in voie alaturi de vechii lui prieteni.

In dimineata nuntii, cei doi brazi de nunta sunt impodobiti la casa mirelui unde este lasat primul brad, la poarta, iar cel de-al doilea este plimbat prin sat de flacai, pana la casa miresei, unde este lasat la poarta.
Bradul simbolizeaza vigoarea tineretii, iar podoabele ce le porta sunt un simbol al belsugului si fertilitatii viitoarei familii.

In timp ce mireasa, ajutata de cateva prietene apropiate, este gatita (lucru laborios, tinand cont de impletiturile speciale aplicate cositelor), mirele este si el ajutat de un prieten (cavaler) sa se barbiereasca, intr-un ritual simbolic cu valoare initiatica.

Gatita si frumos aranjata, mireasa isi incalta pantoful in care nu uita sa puna niste bani, simbol al belsugului viitor, iar nasa ii pune voalul.

Proaspat barbierit si gatit, mirele si alaiul sau merg catre casa miresei pentru a o conduce la biserica, unde va avea loc cununia, legarea in fata lui Dumnezeu, consfiintita prin schimbul verighetelor.

Inainte de a pleca la biserica se joaca hora miresei sau nuneasca, iar nasa rupe turta deasupra capului miresei - o turta mare, frumos ornamentata – si o imparte oaspetilor spre a le purta noroc si acestora precum le va purta si mirilor, caci firimiturile simbolizeaza belsugul. Se zice ca obiceiul vine de la romani care, dupa numarul firimiturilor incercau chiar sa prevada numarul de copii pe care-i va avea cuplul, iar altii spun ca tortul miresei, care si el este impartit mesenilor pe la sfarsitul petrecerii, este o adaptare mai indulcita a obiceiului ruperii turtei.

La sfarsitul ceremoniei religioase mirele ridica voalul de pe chipul miresei. Se zice ca e un obicei de pe vremea nuntilor aranjate, cand fata miresei era acoperita astfel incat mirelui ii era dat sa-si vada mireasa la chip doar cand era prea tarziu ca sa mai poata fugi, caci pactul era deja pecetluit.

Tot in semn de consfiintire a actului cununiei se acorda si primul sarut fara de care nicio ceremonie nu e completa.

Mireasa sta in stanga mirelui. Obiceiul se pare ca isi are si el radacina in vremuri mai vechi, cand mirele isi fura la propriu mireasa, pe care o proteja in stanga sa, dreapta fiindu-i ocupata sa invarta spada impotriva urmaritorilor veniti sa recupereze fata.

La iesirea din biserica mirii sunt intampinati cu o ploaie de flori, grau si orez, ca simbol al belsugului si rodniciei.

Legati in fata lui Dumnezeu si a martorilor prezenti la cununie, uniti prin verighetele pe care le poarta si prin sarutul care a parafat uniunea, acum mirii isi invita alaiul la petrecere unde sunt ospatati cum se cuvine cu bucate alese si vin din belsug in veselia muzicii lautarilor.

Pe la sfarsitul petrecerii nasa scoate voalul miresei si ii leaga broboada de femeie maritata, punand voalul pe capul unei fete tinere ce urmeaza a se casatori. De acum incolo, proaspata femeie maritata nu-si va mai dezveli capul.

Se zice ca buchetul miresei este un inlocuitor mai modern al ierburilor alungatoare de spirite rele, pe care mireasa il purta pentru a o proteja, iar obiceiul aruncarii lui, originar din Anglia, simbolizeaza transmiterea norocului miresei unei alte fete nemaritate.

Mai recent adus pe la noi este si obiceiul impartirii de marturii (sau favoruri) mesenilor. Obiceiul vine din Italia, unde se impart cate 5 bomboane de zahar fiecare simbolizand: sanatatea, bogatia, fericirea, fertilitatea si longevitatea, cele 5 ingrediente pentru o viata implinita.

Retragandu-se in casa, mirele trece pragul casei cu mireasa in brate, pentru ca e semn rau daca mireasa se impiedica cumva de prag.

Obiceiul modern de a pleaca in luna de miere dateaza, se pare, tot din vremea cand miresele erau luate pe sus cu forta si nu simbolizeaza, asa cum s-ar crede, o luna intrega de dulcegarie.
Odata furata, mireasa era silita sa bea dintr-o bautura fermentata pe baza de miere, cu efect linistitor, bautura pe care o consuma si barbatul pentru a-si spori curajul si forta, iar casatoria era considerata valida daca dura o luna.

 
| 1 |
 
© 2008 axxis grup srl